Turta dulce SAU biscuiti cu ghimbir pentru Craciun

Anul acesta am dorit sa fac biscuiti de Craciun. Nu stiam exact de care, stiam ca vreau sa ii fac cu forme haioase, si ornati frumos cu multe culori, cum vedem in reviste. Pana la urma am renuntat la culori, pentru ca, sa fim sinceri, nu sunt colorantii alimentari cei mai sanatosi pentru un copil, iar reteta asupra careia m-am oprit a fost cea pentru Gingerbread (biscuiti cu ghimbir).

 

 

Pentru ca a fost un hit real, m-am decis sa o impart si cu alte mamici sau viitoare mamici, mai ales ca stiu cat de greu este sa dai de o reteta exacta pe internet. De aceea, va promit ca reteta de mai jos este 100% un success! :)

Ingrediente:

• 375 grame faina
• 1 lingurita si 1/2 praf de copt
• 3 sferturi de lingurita bicarbonat
• 2 lingurite cu varf de faina de ghimbir (eu am folosit de la Solaris, am gasit la plafar)
• 2-3 cuisoare macinate (le-am pus intr-un plic facut din hartie de copt si le-am zdrobit cu manerul de la cutit )
• putina scortisoara
• 85 grame unt (nesarat de preferat) (lasat la temperatura camerei, taiat in cubulete)
• 140 grame zahar (brun de preferat)
• 1 ou
• 3 linguri pline de miere
• faina de roscove sau cacao (am preferat roscovele pentru ca sunt mai sanatoase si rezulta un copil mai putin agitat :)

Aluatul

Amestecam intr-un bol suficient de mare: faina, praful de copt, bicarbonatul, faina de ghimbir, scortisoara si cuisoarele, si praf de roscove in loc de cacao, vreo 3-4 lingurite cu varf, cat sa coloreze faina iar biscuitii sa iasa inchisi la culoare.

 

Intr-un alt bol adanc, sa nu facem mult deranj in jur, amestecam cu mixerul untul moale taiat cubulete, cu zaharul,  pentru 2-3 minute (nu este necesar sa se dizolve zaharul total, din contra, va sclipi frumos in turta dulce). Apoi adaugam oul neseparat si mai amestecam cu mixerul 1-2 minute. Urmeaza cele 3 linguri de miere, si mai mixam 1 minut. Astfel am incheiat amestecul ingredientelor "umede". Incepem sa adaugam ingredintele uscate, adica amestecul de faina cu toate cele, prezentat mai sus, lingura cu lingura, pana se amesteca bine. Spre final va fi putin greu de mixat.

 

Scoatem aluatul rezultat din bol, si il intindem pe masa, rulandu-l. Il impartim in doua parti egale, pe care le invelim in folie, si punem la frigider pentru cel putin 2 ore sau mai mult. Cu cat sta mai mult, cu atat aromele se imbina mai frumos. Partea si mai frumoasa este ca, daca vrei sa ii coci cu o zi inainte de craciun, poti face aluatul si il poti pastra la frigider, si cu 2 zile inainte, salvand timp pretios.

Coacerea

 

Se preincalzeste cuptorul la 160 grade Celsius, asta insemnand pentru aragazurile noastre cu 8 trepte, a 3-a treapta. Se pune hartie de copt in tava aragazului. Se scoate aluatul de la frigider, si se lasa 10 minute sa se relaxeze. Se intinde cu facaletul foaie de aluat in grosime de 4-5mm, si se taie forme dupa cum aveti (eu am avut cu animalute, cumparate de la Ikea, insa la anul imi iau cu tematica de Craciun). Formele de aluat rezultate le luati cu o spatula si le puneti frumusel in tava, cu spatii intre ele, pentru ca vor creste putin. Daca aluatul v-a iesit mai moale decat ar fi trebuit, si aveti dificultati in a muta formele pe tava, atunci presarati putina faina pe masa si framantati putin aluatul cu aceasta.

 

Coaceti pentru 7-8 minute fiecare rand, dupa ceas! Nu glumesc, cu ochii pe ceas, altfel vor iesi tari de nu-I puteti manca :))) Dupa ce scoateti tava, nu luati imediat biscuitii cu spatula, ci ii mai lasati 1 minut la odihnit, timp in care ei continua sa se coaca datorita tavii fierbinti, insa fara sa se arda!

 

Puneti-i pe tavi uniforme la racit.

 

Decorare

Dupa ce se racesc, este timpul sa ii decoram- partea cea mai frumoasa! dati frau liber imaginatiei!

Aveti nevoie de o punga de plastic mai trainic, ca dozator, pe care o veti ciupi putin la colt, dupa ce o umpleti cu compozitia de icing.

Icing

Un icing alb pe fond inchis arata fenomenal de bine, si cine are nevoie de colori, cand stii ca este 100% sanatos? Ai nevoie numai de:

• 1 albus de ou,
• 170 grame zahar pudra
• 1 lingura plina cu suc de lamiae

Se adauga cele de mai sus intr-un bol, si se mixeaza bine de tot, pana devine compozitia ca de bezea, alba, frumoasa si lucitoare, si faci si testul cu bolul rasturnat desupra capului :) Acest icing se pune in punga de plastic rezistent (nu din aceea de supermarket), si incepeti sa ornati biscuitii cu ghimbir, dupa bunul plac. Se lasa apoi intinsi pe masa, sa se intareasca icing-ul.

 

Sunt fenomenali! Cu siguranta vor fi traditie de Craciun! :)))

 

 

Cum am invatat copilul sa faca la olita in numai o luna - partea I -

Exista cateva "pietre de hotar" in dezvoltarea unui pui de om, in special in primii de ani de viata. Sunt cei mai importanti ani, in care achizitiile motrice, sociale si de limbaj transforma incet un bebelus in mic omulet: se taraste, merge in patru labe, apoi in picioare, incepe sa fie diversificat, incepe sa articuleze cuvinte...

Invatatul la olita este un pas la fel de mare precum este si cel al diversificarii. Si necesita aceeasi rabdare si pregatire prealabila, pentru ca demersul invatarii copilului cu aceasta deprindere sa se faca lin, cu voie buna si cu rezultatul dorit: renuntarea la scutece. Pentru aceasta, atat copilul, cat si parintele, trebuiesc sa fie pregatiti. 

Cand spun: sa faca la olita, nu ma refer la un parinte care pune un copilas mic pe olita, si se intampla ca puiul sa faca acolo, ci la tot ce presupune acest pas: copilul sa mearga singur la olita, sa isi dea jos/traga sus pantalonii.

Care este varsta optima pentru a invata la olita? Se spune ca atunci cand sfincterele, anal si urinar, incep sa se maturizeze iar copilul sa capete continenta. Primul se maturizeaza sfincterul anal, apoi cel urinar. Si asta se petrece de obicei, undeva in jurul varstei de 1 an si 6 luni, desi varsta poate diferi putin in functie de copil.

Cu aproximativ o luna inainte, se poate recurge la achizitionarea olitei, pentru a obisnui copilul cu prezenta ei. Eu personal, recomand achizitionarea unei olite care sa serveasca scopului, nu sa cante sau sa semene cu nu stiu ce animalut de calarit, pentru ca vom risca sa cream confuzie in mintea copilului. Trebuie avut in vedere conformatia copilului, adica daca este un copil mai slabut, sa stea cu funduletul pe ea, si nu in ea :)))), sa aiba partea detasabila pentru a facilita aruncarea rezultatelor dorite :) la wc si curatarea acesteia, si nu in ultimul rand, baza sa fie antialunecare, pentru a avita accidentarile in timpul asezarii/ridicarii de pe olita. 

Cum ne dam seama ca este pregatit copilul pentru a invata la olita? 

Sunt 7 semne care ne indica un copil pregatit de etapa olitei, si nu este recomandat sa incepem daca unul dintre ele nu este bifat: 

- copilul are cel putin 1 an si 6 luni

- dupa somnul de amiaza scutecul este uscat (ceea ce inseamna ca a castigat ceva control al vezicii urinare)

- copilul iti aduce o minge, o jucarie, un obiect, atunci cand ii ceri

- copilul isi poate arata cu manuta partea corpului de care il intrebi (nas, gura, ochi, ureche)

- copilul stie sa spuna cand face caca/pipi, sau da semnale in acest sens (se tine de pantaloni, incremeneste din joaca etc)

- copilul este nerabdator sa se dezbarce singur, si intelege ce insemana sa iti dai jos/sa iti ridici pantalonasii

- copilul are capacitatea de a sta putin linistit timp de 5-10 minute, sau de a se concentra asupra unei jucarii, carticele

Etapa pregatitoare

Am inceput etapa pregatitoare la varsta de 1 an si 5 luni a micutei mele. O luam cu mine la baie, de manuta, si o incurajam sa stea pe olita, fara sa-i dau jos pantalonii sau scutecul, ci asa, pur si simplu sa se aseze. Nu o fortam sa stea acolo in nici un caz. In schimb, am convins-o in timp sa se aseze singurica, pentru ca i-am permis sa observe la mine tot ritualul care tine de folosirea toaletei. Practic ea observa, iar eu vorbeam si ii descriam ce faceam, si o luam cu mine la baie cat de des posibil:

       “mama trebuie sa faca pipi” (luam copilul de manuta cu noi la baie)

“mama face pipi in wc” (aratam wc-ul)

“mama isi da jos pantalonii”

“mama se aseaza pe wc si face pipi, iar tu poti sa stai pe olita ta” (cand se aseaza pe olita copilul trebuie laudat: vai, ce baiat/fetita istet/isteata, ce frumos sta pe olita!)

“mama a terminat si isi ridica pantalonii”

Concomitent, pe timpul zilei, invatam copilul si regulile igienei, spalandu-l si stergandu-l pe maini, punand accent pe cuvintele UD si USCAT:

         “ mainile se uda cu apa iar apoi le uscam cu prosopul” 

   

     Reguli de urmat pe tot parcursul antrenamentului

    ATENTIE!    

Niciodata nu ii vom spune sau da de inteles copilului ca CACA este dezgustator,  miroase urat etc deoarece va crede ca face ceva rau si se va bloca/constipa;

Toata lumea din casa trebuie sa foloseasca aceiasi termeni: ex PIPI si CACA 

Daca se mai scapa in pantaloni, nu trebuie sa aratam dezgust/dezaprobare, deoarece copiii sunt foarte sensibili.

Etapa pregatitoare a durat la noi o luna, timp in care am explicat mereu rolul olitei, iar fetita a inceput sa se aseze de bunavoie pe ea, imbracata, si imi observa rutina f atenta. Mai tarziu, am realizat ca ea era f atenta si la datul pantalonilor jos, si ridicarea lor, asa ca nu omiteti sa-i vorbiti despre asta, exact ca in exemplul de mai sus.

Prima etapa (2 saptamani)

Atunci cand copilul incepe sa vina de bunavoie cu noi la baie, si prezinta cele 7 semne ca este pregatit, trecem la etapa a doua.

Astfel, numai seara, atunci cand ii pregatim baita si lasam apa sa curga in cada, incurajam copilul sa stea pe olita, de data aceasta FARA SCUTEC, pentr o perioada de 5-maxim 10minute. Sunetul apei curgand il va ajuta sa faca pipi la olita, insa chiar si daca nu face, ci numai sta, copilul trebuie laudat: "vai, ce frumos stai pe olita, ca o fetita/un baiat mare!" 

Pentru a convinge copilul sa stea, puteti sa luati cu voi la baie 2-3 carticele preferate, din care sa-i aratati si sa-i povestiti.

Daca reuseste sa faca ceva, lauda copilul foarte mult!"vai, ce fetita/baiat isteata, a facut pipi la olita!"

Statul pe olita cu funduletul gol in timp ce pregatim baia, va dura o saptamana, daca reuseste sa faca acolo. Daca nu a reusit inca, nu-i problema, continua numai aceasta faza. 

Atunci cand reuseste sa faca seara pipi pentru o saptamana, in cea de-a doua saptamana putem incepe sa punem copilul pe olita si imediat dupa micul dejun, SAU dupa somnul de amiaza. Asta pentru inca o saptamana. 

In aceasta etapa copilul inca poarta scutec, nu se face renuntarea la acesta. 

                                                         >>>>>>>>><<<<<<<<<<<

Intre timp...pregatiti-va psihic pentru a doua etapa, cea mai importanta si solicitanta. Este foarte important ca, pe langa faptul ca avem un copil pregatit, trebuie si noi, ca parinti, sa fim pregatiti de acest pas, fiind rabdatori, increzatori, si avand la dispozitie resursele necesare inca din prima zi a celei de-a doua etape: TIMP numai pentru copilul tau, un TABEL printat in mai multe exemplare- in care vom nota ziua, ora si minutul, si rezultatul respectiv, cat si un TABEL HAIOS CU RECOMPENSE, pe care-l puteti pregati din timp (noaptea de ex, cand doarme micutul si va puteti exersa imaginatia in voie :))) cum faceam eu pe la dupa 00:00- cu 2 rubrici pt caca si pipi, in care vom lipi stelute, sau smiling-face-uri, sau ce mai considerati, ca recompensa pt reusitele copilului- eu am facut stelute mari pt caca si stelute mici pt pipi, pe care le-am decupat dintr-o carte pe care o iubise fooooarte mult, incat majoritatea paginilor erau rupte sau rontaite!

VA URMA.....

In vacanta cu bebe de 1 anisor, pe alte meleaguri

Ei, iata ca este timpul sa povestesc experienta de calatorie si vacanta in 3, impreuna cu fetita noastra in varsta de 1 an si aproape 4 luni, la momentul respectiv.

Organizare

Destinatia de vacanta a fost Thassos, pt ca este o insula relativ apropiata, unde serviciile si valoarea cazarii fac concurenta cu destinatiile estivale de la noi din tara. A contat foarte mult pt mine ca micuta sa aiba o prima experienta placuta cu marea, plaja sa fie cu nisip fin, intrarea in apa sa fie foarte lina, sa se bucure si ea de balaceala, apa sa fie curata, iar vremea sa nu fie foarte calduroasa, pt acest motiv alegand luna septembrie.

Desigur, a fost nevoie de o organizare riguroasa. Am facut o lista din timp cu tot ce trebuia neaparat sa avem la noi pentru copil, de la carucior, scaunelul de masa, trusa de prim ajuotr, hainite adecvate si pt vreme buna si pt mai racoroasa, ustensilele ei de papa, jucarii si carticele, rontaieli bio (desigur), cosmeticele ei (crema de plaja, samponelul bio, crema de corp, creme pt fundulet), si cate altele am considerat necesare.

In ce priveste trusa de prim ajutor, aceasta a continut: unidoze apa de mare Marimer si pompita pt nasuc curgator  din aceea care se foloseste cu gura(am avut nevoie de ele cand a facut temperatura si i-a curs nasul), plasturi cu rivanol, normali si rezistenti la apa (asta pt ca mica exploratoare a pornit in picioare de ceva vreme, insa tot mai ia cazaturi), alcool alb (se comanda numai la farmaciile cu laborator), comprese sterile, pulberi electroliti (pt cazuri de diaree), crema pentru intepaturi de insecte (dat fiind ca in Thassos se cresc albine in anumite regiuni, desi ma interesasem in prealabil ca zona in care stateam sa nu se incadreze in acest neajuns pt un bebe mic- prin urmare nu am avut nevoie de ea), bratara de pus la carucior pt tantari (n-am vazut picior de tantar), termometru. Cam atat, am zis sa nu fiu prapastioasa, mai ales ca micuta nu a avut probleme de sanatate pana atunci, decat o mica febra, o singura data. 

Mancarica am decis ca ii vom da majoritar borcanele bio. Am ales cateva de la Organix pt drum, pt ca sunt destul de bune si neincalzite (si unde era sa le incalzesc in masina?) iar restul de la BabyLove. Unul singur a fost de la Hipp, pt ca mi se pare mie ca au ceva agent de ingrosare, ca doar am mancat si eu din toate, odata cu micuta. Marca BabyLove este marca a magazinului DM, complet bio si f accesibile ca pret, in jur de 7 lei un borcanel. Inafara de borcanele am mai luat gustarele pt micuta: biscuiti cu unt pt ca se farama si sunt deliciosi si fara prostii in compozitie, prajituri de orez expandat si pufuleti nesarati de la Organix. Nu am uitat bineninteles mixerul (am prins o perioada de eruptie a maselutelor), iar pt mic dejun, am lat niste recipiente de sticla umplute de mine acasa cu cerealele care-i plac si care se prepara usor: quinoa, fulgi de ovaz, fulgi de hrisca, 4 cereale de la Organix. Acestea se pot amesteca cu fructe pasate sau cu miere, si sunt delicioase si f hranitoare. Am dorit sa evitam sa ii luam ceva de mancare de la restaurante, chiar daca mancarea a fost mereu fresh, pt a nu avea surprize neplacute, cum ar fi enterocolitele, de care am auzit. Lapticul la purtator :)

Eu ocupandu-ma de logistica, am setat si GPS-ul catre Thassos, cu puncte pe traseu. Cand ne apropiam destul de urmatorul punct (adica localitate), il stergeam din traseu iar GPS-ul recalcula, astfel alegand mereu drumurile de centura ale oraselor, acolo unde  existau. Altfel, am fi vizitat centrul fiecarei localitati :) Traseul a fost: Bucuresti - Ruse - Byala - Veliko Tarnovo - Gurkovo - Stara Zagora - Opan - Sredets - Svilengrad (nu se ajunge in Svilengrad!) - Grecia - Orestiada - Soufli - Autostrada spre Alexandroupolis (nu se intra nici in acest oras, se trece tangential) - iesire autostrada Zarkadia/Chrisoupoli - Keramoti (ferryboat) - Thassos.

Am pornit la drum la 6 dimineata, asta dupa ce ne-am trezit la 5 si, o ora, am carat tot carabalacul de bagaje in masina, in timp ce puiul inca dormea. Asa, sa nu uit de bagajul de mana (adica luat in masina cu cateva schimburi pt micuta, apa, lingurite, borcanele Organix, jucarele, scutece (cate am considerat), servetele umede de la BabyLove. Am ajuns in Thassos, cazati fiind, la ora 23:00. Da. 17 ore! Cu vreo 3 opriri lungi pentru a hrani micuta si a o plimba, si pt a o alapta cand devenea irascibila. 11 ore le-a dormit sigur, ca doar ii place atat de mult cu brrruuuum-bruuum, cum zice ea :)! Irascibila a fost pe finalul drumului, cand ajunsesem ca trecem cu ferry-ul la Keramoti. Cand am ajuns in Thassos, dupa debarcare, a adormit la mine in brate si s-a trezit putin pt titi cand am pus-o in pat, apoi a dormit pana a doua zi.

Prima intalnire cu marea

Desi initial ii cumparasem si scutece de innot, am renuntat la ele si am lasat-o in pasarica goala, ca pe bebelusi. temperatura de 30 de grade ne-a permis asta. A fost incantata de nisip, si alerga fericita de colo-colo, cand spre valurile mici care udau nisipul, cand spre chaise-longue-uri. Ne-a luat de manuta pe rand si a intrat in apa. la inceput lovea apa cu cate un piciorus, chicotind galagios. Apoi pur si simplua intrat in forta. Apa era foarte calda. A intrat cu apa pana la umeri, si ar fi vrut si mai departe. M-am gandit o clipa ca poate stie sa innoate de este atat de neinfricata, insa m-am abtinut cu greu. In schimb am cumparat un fel de colacel-masinuta, cu volan si claxon, cu baza de material prin care intrau picioarele copilului. A fost mai mult decat incantata. Lua masinuta de-o aripa si o tara dupa ea spre apa, ca sa ne faca s-o mai plimbam o tura. Nu ar mai fi iesit din apa. La plaja stateam de pe la 9 pana pe la 13:00, dupa ce luam micul dejun. Apoi reveneam in camera, unde ii dadeam pranzul si apoi laptic si somnicul de frumusete. Desi credeam ca oboseala o va dobori pt mai multe ore de somn la pranz, n-a dormit mai mult de maxim o ora si jumatate. Noaptea, dupa ce adormea in patul nostru, o puneam usurel in patutul ei, pus la dispozitie la cerere, si dormea pana dimineata. 

Cat stateam la plaja a avut permanent palariuta de soare pe cap, si inainte de a merge la plaja o dadeam cu crema de plaja pt bebelusi, de la Uriage, din aceea minerala, foarte densa, de culoarea argilei (pe care o recomand)

Cat de obositor a fost?

plimbarica de seara cu dl PU (adica peste :) 

Nu am sa mint sa spun ca nu este obositor sa mergi in vacanta cu un copil mic, care a inceput sa mearga nu de mult. Majoritatea timpului , cate unul din noi, ori eu, ori tatal, eram cu ea de mana si ne plimam printre chaise-longue-uri, pe podetele de lemn care o atrageau o nebunie, sau supraveghind-o cand se cocota pe toate chaise-longurile in picioare ca o suita :))). De intrat in apa intram bineinteles pe rand, tot cu ea. Ori intram eu cu ea in apa si sotul isi bea cafeaua linistit sau citea stirile, ori o plimba el pe nisip si eu ma balaceam in voie, si viceversa.

Sprint pe nisip

In ce priveste mancatul la restaurant, acelasi lucru. O singura data am reusit sa mancam impreuna la masa. In rest, dat fiind ca micutei ii ieseau niste maselute, era foarte maraita, mai ales seara. In timp ce unul dintre noi manca, celalat o plimba pe faleza in port si apoi invers. 

datul in leagan alina durerea de maselute, si ne permitea sa mancam, pe rand, in oras :)

Inafara de cele de mai sus, rutina obisnuita, care iti ocupa practic orice minutel. Dupa ce adormea insa, seara, ne relaxam pe balcon, cu o vedere extraordinara catre toata marea, si catre luna deosebit de luminoasa si mare, cand stateam si ascultam valurile marii si priveam multitudinea de luminite multicolore ce se vedau dinspre Panagia. 

Si ca sa fie experienta completa, micuta noastra, intr-o noapte a facut si febra. De la mancare nu putea fi, de la soare nu, de la masele (nu cred, era 38). Am dat fuga cu masina la spital in miezul noptii, singurul spital fiiind in Prinos. Acolo, o doamna doctor tanara si amabila, dupa ce am discutat si am eliminat cauzele posibile, a ajuns la concluzia ca a luat un virus din apa, ca de obicei asa li se intampla copiilor f mici la primul contact cu marea, mai ales daca beau apa din mare (ceea ce micuta nazdravana facuse voit). Deoarece farmaciile se deschideau tocmai la ora 9 dimineata, am primit prima doza de medicament cu Paracetamol in seringa, fara nici un cost. Am continuat tratamentul din 6 in 6 ore de 4 ori. Febra ii disparuse oricum de la prima administrare.

Repetam experienta? 

Nu cred ca as putea sa ma relaxez in vacanta fara copil. As sta numai stresata nestiind exact ce face, mai ales ca 99,99% numai noi, eu si sotul, am ingrijit-o. Apoi, cu toate ca este solicitant si provocator, sunt niste momente de aur, atunci cand vezi zambetul copilului tau fericit, sau cand face vreo traznaie draguta, chiar si cand are toane si pune cate o mutrita de iti vine s-o mananci! De cand ne-am intors, cand ma uit pe fotografii, si vad momentele acelea perfecte surpirnse de aparat, cu ea alergand spre mare cu galetusa si lopetica, cu taticul ei cand o ridica suuuus, spre cer (foarte palpitant pt ea, banuiesc), si imi amintesc chiar si sentimentul acela de oboseala cand aveam putin timp numai pentru noi seara, pe terasa balconului unde eram cazati, iar ea dormea asa de frumos in patut, incat cu greu ma abtineam sa nu ma duc la ea s-o pup, iar si iar, stiu ca toata oboseala  a meritat. Poate nu-si va aminti experineta primei ei intalniri cu marea, insa noi vom fi acolo sa-i povestim toate peripetiile ei de mica exploratoare! Iar fotografiile sigur ne vor incanta pe toti, peste ani! :)

Un bun parinte

Cum facem corect igiena intima a fetitelor

Datorita faptului ca pe internet se gasesc 1001 si una de tampenii legate de igiena intima a bebelusilor de sex feminin, am considerat ca se cere neaparat sa scriu acest articol.

Mai ales si datorita faptului ca, pana si pediatri mai mult sau mai putin pregatiti pentru meseria lor, dau sfaturi gresite mult prea des. 

Un nou nascut de sex feminin (la fel ca si baieteii), va avea in primele zile (saptamana), sexul umflat si rosiatic. Nu este cazul sa va speriati, este ceva normal, cauza fiind hormonii mamei care s-au transmis si la fat. 

Insa cum facem toaleta intima? In primul rand, eu recomand ca bebe sa fie spalat la chiuveta cu apa calda, fara nici un fel de sapun, in detrimentul servetelelor umede care sunt pline ochi de chimicale, si care ataca pielea gingasa si extrem de sensibila a bebe. 

Cu bratul drept sau stang se tine bebelusul ferm apoape de trunchiul nostru, coloana si caputul sprijinindu-i-se de-a lungul bratului nostru, palma avand-o plasata sub fundulet. Jetul de apa trebuie sa nu fie puternic, iar temperatura corecta (nu rece, nu fierbinte, la inceput 37 de grade ceea ce inseamna putin peste apa calaie). 

Dupa ce am curatat cu apa zona pubisului si funduletul, se tamponeaza bebe cu servetele neaparat albe, moi, neaparat neparfumate. Nu avem voie sa despicam labiile pentru a face curat acolo, chiar daca vom observa o secretie albicioasa abundenta. Nici cand curatam cu apa nu avem voie sa incercam sa spalam in acel loc. 

De ce? Acea secretie albicioasa se numeste smegma, si are rolul de protectie a zonei intime a fetitelor., avand efect antibacterial si antiviral. Inlaturarea ei va conduce la iritatii si posibile infectii urinare, ceea ce nu va doriti. Cantitatea de smegma  se va diminua si va disparea de la sine in cateva luni. 

Puteti curata insa f usor si cu mare grija, zona dintre orificiul vaginal si cel anal, unde de obicei mai raman urme de scaun. 

Exemple de astfel de sfaturi gresite pe net se gasesc peste tot, dupa cum spuneam. Astfel pe site-ul Copilul.ro se sustine intr-un articol ca labiile fetitelor trebuiesc indepartate pt a fi curatate. 

Pe Mamici.ele.ro aceleasi sfaturi total gresite cand vorbim de igiena unor bebelusi de sex feminin.

Si tot asa, internetul este plin de "sfaturi"! 

Este umidificatorul de camera o achizitie necesara?

Cand vine vorba despre siguranta, fericirea si binestarea copilului nostru, noi parintii, suntem in stare sa facem orice si mai ales sa cumparam orice numai pentru a-i fi bine puiului. Insa multe dintre achizitiile pe care marketingul foarte eficient din zilele noastre ne impinge sa le procuram, consider personal, ca de fapt sunt total dispensabile. 

Este cazul umidificatorului de camera, cu aburi. Cum am ajuns la aceasta concluzie? 

Nu am sa neg ca marketingul cel eficient dar mai ales dorinta de a-i asigura puiului tot ce este mai bun si mai bun m-a facut si pe mine sa iau in considerare achizitionarea unei astfel de "minuni". Prezentarea beneficiilor pe care acest aparat le aduce este ademenitoare, sustinand ca un aer uscat care nu este bun pentru sanatatea  puiului , ar fi prin intermediul sau umidificat intr-un procentaj optim, mai ales avand in vedere ca aparatul este dotat si cu display pt a arata gradul de umiditate. 

Insa, inainte de a lua orice decizie imi place mie sa imi pun asa, niste intrebari, pentru a evita sa ma arunc cu capul inainte. Prima intrebare care mi-a rasarit in minte a fost: "Este oare aerul din camera/casa destul de umidificat sau este uscat?" Cum imi puteam da seama. M-am interesat ce anume masoara umiditatea. Pai daca termometrul masoara temperatura, umiditatea este masurata de ...HIGROMETRU. Acum ca am aflat cum se masoara umiditatea, de unde puteam achizitiona unul? Si este mai ieftin decat un umidificator? Intai am google it internetul si am aflat ca un higrometru bun combinat cu tot cu tremometru bate undeva la 60 de Ron. pe cand cel mai ieftin Umidificator 120 Ron, deci dublu. Bineinteles, daca umiditatea din camera nu ar fi fost buna, era teapa mea, ar fi trebuit sa cumpar apoi umidificatorul caci se pare ca bolul cu apa pus langa calorifer nu ar umidifica decat aerul din jurul caloriferului.

Surpirza insa! Umiditatea din camera este f buna. O umiditate buna a aerului se spune ca este intre 45%-60%. La mine in casa este de 60% si desi aerisesc de 2 ori pe zi, temeinic, niciodata nu este mai mica. Noaptea mai ales, creste si pana la 70% (ceea ce iarasi nu prea este bine ca favorizeaza aparitia mucegaiului), asta din cauza noastra, a celor 3 ursuleti, care in timpul respirartiei nocturne umidificam aerul mai mult. Pentru cei care nu stiu inca, prin respiratie omul nu elibereaza numai dioxid de carbon, ci si APA sub forma de vapori. Cata? 500ml/persoana/zi. avand in vedere ca noaptea dormim cp 8 ore si suntem 3 persoane, tot eliberam si noi pe noapte 450 ml de apa. 

Concluzia finala: 

Am avut nevoie de umidificator??? NU. (insa avem putina nevoie de un dezumidificator :) ) 

Va doresc la cat mai multe achizitii rationale pt puiutii vostri. 

Faina de LUPIN

Am descoperit de ceva vreme in produsele din super si hyper-marketuri un nou tip de faina: faina de Lupin. Acest tip de faina, in combinatie cu altele chiar, pot rezulta in amestecuri care se lauda ca nu contin gluten, si prin urmare ar fi bune pentru copilasi. MARE ATENTIE!!! LUPINUL GALBEN SI LUPINUL ALB SUNT PLANTE TOXICE de la radacina pana la seminte, si producatoare de alergii. Pe wikipedia veti gasi chiar ca ar fi o planta medicinala. (nu stiu cine pune asemenea informatii acolo si de ce informatiile postate nu sunt verificate de cineva!)

Multe informatii nu exista pe paginile romanesti ale internetului, iar cele care exista ridica in slavi acest nou tip de faina, cum ca ar aduce un nou aport de fibre si alte vrajeli. Nu credeti ce scrie in media. In primul rand, pe  produsele in a caror compozitie intra faina de lupin nu se precizeaza despre ce tip de lupin este vorba. Iar in tratatele de toxicoza lupinul, atat alb cat si galben, este prezentat ca o planta deosebit de toxica, atacand atat mucoasa gastrica, cat si ficatul- necroza icter si chiar staza. 

Va pun la indemana un tratat de toxicoza, urmati linkul de dedesubt, la pagina 10 din 35 veti putea citi ADEVARUL DESPRE LUPIN. 

http://www.scribd.com/doc/76708620/toxicoze