Esti insarcinata! Ce ar trebui sa faci?

Tocmai ai aflat ca esti insarcinata! Probabil esti fericita pana la cer si inapoi. Probabil topai prin casa impreuna cu viitorul tatic asa cum faceam si eu intr-o dimineata de octombrie la ora 6:00, tinand strans in mana testul de sarcina si privindu-l ca pe o comoara. 

Dupa primele zile in care va predomina bucuria imensa de a sti ca veti avea un copil, iti vei face o programare la ginecolog pentru a-ti confirma sarcina. La mine de atunci a inceput "distractia", si iti povestesc aceasta intamplare pentru ca tu, viitoare mamica, sa fi ferita de a lua decizii gresite si pripite. 

Am sa dezvalui ca spitalul unde am fost sa mi se confirme sarcina este Spitalul Militar, sectia de ginecologie bineinteles. Am ajuns intr-o seara si a fost consultata de o dna doctor tanara si blonda (nu i-am retinut numele din pacate). Aceasta mi-a confirmat sarcina, a fost un moment magic in care am vazut pe eran UN PUNCT, un punct care deja era copilul meu in formare. :) Insa dupa atata magie dna doctor s-a gandit sa imi strice ziua spunandu-mi, uitandu-se adanc in ochii mei, fara sa imi fi facut vreun examen pelvian (mi-a facut numai o ecografie!) ca, atentie: "Esti candidata pentru cezariana!" POFTIIIIIMMMM? Am ramas masca. Aveam numai 5 saptamani de sarcina si prima doctorita imi dadea o veste bomba (mai ales ca eu intotdeauna   mi-am dorit sa nasc normal, in cazul in care nu existau complicatii). "De ce?" -spun. "Sunteti mica de inaltime" - replica ei m-a lovit direct peste fata ca pe un om prost. Am simtit nevoia sa i-o intorc  cu sarcasm. "Mama mea este mai mica decat mine de inaltime si a nascut 3 copii. Normal." Sic! (eu am 1,60m iar mama 1,50m).

Va dati seama ca aceea a fost prima si ultima vizita la acea dna doctor. Si mi-am dat si eu seama ca imi va fi greu sa gasesc un medic capabil care in zilele noastre sa mearga pe nasterea normala, acum cand nasterile prin cezariana sunt la moda (fara motiv real medical, cerute chiar de paciente si acceptate de doctori, sau cerute de doctori pt simplul fapt ca nu-i mai trezesti noaptea din somn ca nasti si pt ca cezarienele sunt si mai banoase, nu?) Am inceput sa imi caut doctor. 

Insa lasam la o parte putin aceasta problema, pt ca tocmai pasisem din causelul bucuriei de a afla ca sunt insarcinata in caruselul greturilor de dimineata....si de seara! Ooo daaa! :) Mi s-a intamplat de cateva ori chiar sa sun la munca si sa ma scuz ca voi ajunge mai tarziu, pt ca varsaturile mele se incapatanau sa apara exact cand vroiam sa ies pe usa dimineata. Si pana am intrat intr-o rutina cu ele, ei bine ma cam lasau fara suflu si putin tremurand. 

Bucuria de cu putin timp in urma se transformase putin in "bosumflism". Aveam o moaca de mox din cauza greturilor de ziceai ca mi-a murit pisica. :) Schimbarile din corpul meu ma luau prin surprindere. O mana de ajutor am primit de la cumnata mea, care mi-a oferit o carte cu "Ghidul esential al oricarei femei insarcinate" scrisa de vreo 7 doctori din America, care continea sarcina pe saptamani, cu toate modificarile suferite de mama si de embrion/fat. Fratele meu deasemenea mi-a oferit si el o carte foarte buna "Sarcina, nasterea si nou-nascutul". Si m-am pus pe citit...Asta m-a mai linistit oarecum, macar stiam ce mi se intampla!  

Am renuntat la fumat in totalitate (desi nu fumam mai mult de 4 tigari pe zi  si pana in ziua de astazi nu m-am mai apucat si nici nu imi doresc sa mai revin la acest obicei) gandindu-ma la puiutul din burtica. Deasemenea am renuntat la sucurile acidulate (desi nici pe acestea nu le consumam decat foarte rar), si am inceput sa manac foarte sanatos, aceasta insemnand feluri de mancare preparate prin fierbere sau la cuptor (de evitat carnea de pui din comert) pe care mi le pregatea cu mult drag sotul meu fiindca eu nu reuseam nici sa deschid usa de la frigider: mirosul mi se ascutise atat de acut incat eram foarte sensibila la miasme si nu mai puteam gati.

La opt saptamani am revenit la problema cautarii doctorului care sa imi supravegheze desfasurarea sarcinii. Tot la Spitalul Militar. BAD IDEEA!  De data aceasta am fost la un doctor al carui nume nu-l dezvalui (de rusinea lui, nu de altceva!), doctor gen "pomul laudat". S-a purtat execrabil cu mine de genul a avut curajul sa  se rasteasca spre tipat la mine, luandu-ma la misto ca : "fetito eu nu stiu cum ai facut copilul asta" (se referea la faptul ca vai nu ma dezbracasem in curul gol pana sa intre el in cabinet - asta deoarece credeam ca imi face ecografie pe burtica nu din cea intravaginala de care nu facusem oricum niciodata in viata mea si de existenta careia nici cu stiam). O alta replica a fost "de ce ai venit la mine atat de devreme sa-mi pierd timpul"?" (mentionez ca aveam 2 luni deja). Cand am incercat sa-i adresez cateva intrebari legate de faptul ca vomitam numai galben (super amar) replica dansului a fost: "pai bea niste vopsea rosie sa vomiti rosu!" . Nu am sa ascund faptul ca imediat ce am iesit pe usa cabinetului am izbucnit in plans, si am tinut-o asa pana acasa de nu mai stia al meu ce sa-mi faca sa nu mai plang. Plangeam odata pentru ca m-am simtit injosita, si in al doilea rand pt ca mi-am dat seama ca va mai trece ceva vreme pana sa imi gasesc un doctor "asa cum trebuie", care sa vorbeasca cu o femeie decent, sa fie intelegator si sa iti raspunda la intrebari si neclaritati. Asadar, fetelor, nu renuntati sa va gasiti un doctor bun! A treia incercare a mea a fost cu noroc, insa de data aceasta la Spitalul Filantropia. Retineti ca doctorul care ne supravegheaza sarcina trebuie sa va fie un punct de sprijin, nu un motiv de ingrijorare. Nu renuntati sa il cautati, insa din timp!